vineri, 18 septembrie 2009

Kucima isi da cu usa in cap

Extinderea NATO in sud-estul Europei va insemna, pe de-o parte, stabilizarea valorilor occidentale in regiune si, pe de alta, difuzarea lor mai departe spre est, spre fostul spatiu sovietic. Acest proces nu va fi insa nici usor si nici rapid. Un exemplu concludent in acest sens este reactia dura si neavenita a Ucrainei fata de Romania de la inceputul saptamanii. Intr-un comunicat oficial, Kievul a afirmat ca are probleme de frontiera si a condamnat revendicarile teritoriale pe care le-ar avea Romania. Acest marait al diplomatiei lui Kucima a avut loc cu o saptamana inaintea summitului de la Praga, unde Romania are toate sansele sa primeasca o invitatie. Cineva de la Kiev si-a adus aminte, probabil, ca tarile care au probleme teritoriale cu statele vecine nu pot fi admise in NATO. Reactia Ucrainei vine din vremea in care Occidentul a sperat ca poate atrage aceasta tara mare ex-sovietica in sfera sa de influenta. America si Europa au avut dupa sfaramarea fostei URSS, in 1991, semne incurajatoare in privinta Ucrainei. Ea a acceptat dezarmarea nucleara, chiar daca a solicitat pentru aceasta miliarde de dolari. Dupa 1997, cu Eltin tot mai bolnav la Moscova, presedintele Leonid Kucima era invitat in toate capitalele lumii si incurajat sa inceapa reformele politice si economice intr-o tara fata de care Europa manifesta interes si intelegere. Plangerile lui Kucima, facute atunci la adresa Romaniei, reverberau imediat la Bucuresti. In fata Ucrainei, Romania nu era lasata sa mai spuna nimic. Increderea in Ucraina era atat de mare incat in '97, '98 Europa isi vedea granita de Est pe linia Polonia-Ucraina-Romania. Sperand sa fie admisa in NATO, in iulie 1997, la Madrid, Romania a negociat la repezeala Tratatul bilateral cu Ucraina, pe care presedintii Constantinescu si Kucima l-au semnat la 2 iunie 1997, la Neptun. In conformitate cu Europa moderna, frontiera dintre Romania si Ucraina ramanea aceea stabilita prin Pactul Ribbentrop-Molotov din 1940. In Europa de astazi, frontierele nu mai pot fi modificate. Tratatul bilateral nu vindeca ranile trecutului, dar lasa deschis viitorul. Au ramas totusi in litigiu doua prevederi absurde din perioada sovietica: regimul frontierei de stat in Delta Dunarii si platoul continental din jurul Insulei Serpilor, teritoriu ocupat abuziv de Ucraina. Prin Tratat s-a stabilit ca, daca vreme de doi ani nu se va ajunge la un consens, aceste probleme vor fi judecate de un tribunal international la Haga. Intre timp au avut loc 23 de runde de negocieri intre ministerele de Externe dintre cele doua tari. Ultima runda a avut loc chiar in aceasta saptamana la Kiev. A fost momentul cand Ucraina a dat publicitatii comunicatul aberant cu Romania si pretentiile teritoriale. Reactia Ucrainei poate fi explicata prin grava involutie petrecuta in aceasta tara in ultimii ani. Se pare ca Leonid Kucima nu si-a luat ca model nici Occidentul, nici Rusia lui Putin, ci Belarusul lui Lukasenko - tara unde exista astazi ultima dictatura din Europa. Venind dintr-un alt timp, Ucraina s-a apucat, in 2002, sa se planga de Romania la NATO, asa cum facea in '97. Presedintele Kucima a uitat ca lui si presedintelui Republicii Belarus, Lukasenko, li s-a interzis oficial sa participe la summitul oficial de la Praga. Kucima a ajuns un fel de Saddam Hussein european. El este acuzat ca a vandut arme Irakului si ca a ordonat uciderea unui ziarist ucrainean incomod. Avand sute de kilometri de granita comuna, Romania si Ucraina sunt, din nefericire, doua exemple total opuse de evolutie in tranzitie. Ucraina are probleme in a-si defini apartenenta la un tip de civilizatie si la un spatiu cultural. Romania merge, chiar daca mai incet decat altii, in NATO si Uniunea Europeana. Ucraina se indreapta spre totalitarism, intoleranta si criza economica profunda. Romania isi consolideaza democratia, se aliaza cu Ungaria si are o crestere economica sustinuta. Desigur ca nu Romania poate rezolva gravele probleme ale Ucrainei. Probabil ca in acest moment nici Kievul singur nu si le mai poate rezolva... Romania are insa interesul strategic ca Ucraina sa iasa din prapastie si sa reinceapa procesul de democratizare si reforma. Interesul este cu atat mai mare cu cat minoritatea romaneasca din tara vecina este numeroasa, iar in acest moment, conform standardelor romanesti si europene, ea este pur si simplu asuprita. Faptul ca si majoritatea ucraineana isi vede incalcate drepturile de regimul de la Kiev nu este o consolare la Bucuresti. Romania ar trebui sa ramana in continuare deschisa dialogului cu Ucraina, indiferent de comunicatele belicoase pe care le da diplomatia de la Kiev. De fiecare data cand Ucraina tranteste usa, Romania trebuie, cu calm, sa o redeschida. Mai ales ca acum Kucima isi da cu usa in cap. Timpul a fost diferit pentru cele doua tari. Invitarea Romaniei in NATO isi arata cu o saptamana inainte Pragai unul din multele avantaje. Maraiala Kievului nu mai ingrijoreaza Bucurestiul. Starneste insa un zambet amar...