Zeus din Milo

Neasemenea si poate trista trebuie sa fie trecerea prin lume a unei gimnaste de mare performanta in acest ultim sfert de veac douazeci. O traiectorie obisnuita de viata incepe sa conteze in societate cam de pe la 25 de ani, se impune, daca are cu ce, pana in 40, atinge varful intre 50 si 60, dupa care vine, inexorabil, declinul. Ce se intampla cu o fetita care incepe la 5 ani o existenta de ocnas, malaxata intr-o munca dura, neintrerupta, chinuitoare adesea? Dupa zece ani, daca are talent si sansa, va trai momente unice, in care ochii unei intregi planete sunt agatati de lujerele bratelor si picioarelor ei. Prabusiri si ascensii fabuloase in intinderea unui singur minut, nedreptati strigatoare la tavanul salii, triumfuri eclatante, toate consumate in 3, 4 cel mult 5 ani. Ce mai urmeaza? O cariera de antrenoare sau arbitra, incursiuni in lumea filmului sau a show-business-ului, mariaje, divorturi, avorturi. Nimic care sa poata egala intensitatea trairilor de vis ale adolescentei. Ati vazut ce privire are Milo a noastra? Tot calmul, toata puritatea si hotararea din lume stau adunate in acesti ochi. Alaturi de un barbat care ar avea o asemenea privire poti sa faci o incursiune in liniile inamicului, sa pui la cale un atentat sau sa treci printr-un lagar de concentrare. Si nici acel barbat nu stiu daca ar fi in stare, la capatul atator istovitoare zile de concurs, dupa o medalie de aur la sarituri si o cadere de pe barna neiertatoare, combinatie exploziva pentru echilibrul nervos, sa spintece podiumul solului intr-un exercitiu fulgerator, vibrant si net ca un stilet infipt intr-un trunchi. Vor trece anii si zeul din Milo va deveni Venus. Soldurile si sanii se vor rotunji, buzele vor schita altfel de surasuri, cearcane usoare si primele riduri vor inconjura ochii Laviniei Milosovici. Dar nimeni dintre cei ce ii vor sta in preajma nu va izbuti sa-i fie aproape cu adevarat decat daca va intrezari, dincolo de toate acestea, indestructibila, miniatura scanteietoare a fetitei cu ochi netulburati. Milo, un strop de cristal din inchipuirea lumii... Acest articol, mai putin supratitlul, a aparut in ziarul Adevarul din 3 august 1992, in zilele Olimpiadei de la Barcelona. Acum, zece ani mai tarziu, nu pot sa adaug decat ca, uitandu-ma la pozele alaturate, am trait senzatia pe care ti-o da privelistea unui cadavru intrat in putrefactie. (Alte amanunte in pag. Actualitate)