"Avem numai 12.000 de artisti,oare nu ni-i putem permite?"

Parcurs

1992:

Este unul din cei trei actori absolventi din acel an ai Institutului de Arta Teatrala din orasul sau natal, Targu Mures

1993:

La 24 de ani, devine director al Teatrului "Csiky Gergely" din Timisoara, pe care il conduce pana in decembrie 2005

1999:

Se specializeaza in "managementul intreprinderilor culturale" la un master pe care l-a absolvit la Scoala Superioara de Comert din Dijon

2005:

Castiga concursul pentru ocuparea postului de director al Directiei Creatie Contemporana si Diversitate Culturala din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor si se muta la Bucuresti

- Sunteti autorul modificarilor la Legea institutiilor de spectacole, care ar trebui, daca ar trece prin "furcile caudine" ale celorlalte ministere, sa schimbe in curand conditia artistului roman.

Una dintre prevederi, poate cea care va starni cele mai multe discutii, este marirea de trei ori a salariului minim al unui artist. Dincolo de faptul ca decizia ii va bucura enorm pe beneficiarii ei, este totusi bine sa se incurajeze astfel mentalitatea de salariat a artistului roman?

- Modificarile aduse legii incurajeaza tocmai competitia in cadrul sistemului. Cuantumul total va fi acelasi, nu are cine sa dea mai multi bani, numai ca ei se vor imparti altfel, fiind schimbate prin lege principiile in baza carora se vor negocia salariile, acordate pana acum conform unor grile de note contestate adesea. Normele de aplicare a legii urmeaza sa fie elaborate si prin ele se vor da instructiunile respective: primul pilon de baza sunt sarcinile artistice primite de artisti, care vor fi planificate de catre directorii institutiei. Acestia vor fi mult mai precisi in punerea pe hartie a proiectelor lor, pentru a le oferi tuturor angajatilor posibilitatea de a fi vazuti, de a participa la auditii, probe, concursuri, pentru a sti din timp care vor fi sarcinile lor pe parcursul viitoarei stagiuni. Al doilea pilon, ca sa continuam cu metafora aceasta, se refera la pastrarea sau scoaterea de pe afis a sarcinilor artistice. Daca eu, actor, ca sa dau un exemplu concret, joc in spectacole care au fost scoase de pe afis si nu am mai primit altele noi, judecata asupra mea este mai presus de subiectivitatea unui director acuzata pana acum, cu alte cuvinte este evident ca am mai putine sarcini sau deloc, deci salariul meu scade. Si nu-i va fi usor directorului sa scoata spectacole de pe afis, fiindca in baza acestora se vor da salariile oamenilor. Deci nu vor mai veni noii directori grabiti sa scoata de pe afis tot ceea ce au facut predecesorii lor, asa cum se mai intampla acum. Lucrurile vor interrelationa mult mai firesc. Al treilea pilon este numarul de prestari artistice, inclusiv repetitii pentru un spectacol, in care este implicat artistul. Asadar, inainte de inceputul stagiunii, directorul va putea spune fiecarui angajat care sunt "timpii" in care va functiona el si, pe baza acestei programari - care include repetitii, spectacole jucate si o marja pentru eventualele turnee - se va negocia salariul respectivului angajat. Altfel spus, este posibil ca anul acesta un artist sa aiba de trei ori salariul minim pe economie, iar anul viitor sa nu-l mai aiba, in functie de efortul concret depus. Scaderea de salariu nu inseamna coborarea in grad, nu tine de orgoliu, se poate reveni la situatia anterioara.

- Acest sistem se va aplica tuturor, indiferent de varsta? Ce se intampla cu "monstrii sacri"?

- Sunt situatii atipice, marile valori etc. Directia fiecarei institutii are libertatea de a realiza acele proiecte care sa-i implice pe acestia, justificandu-le retributiile. E vorba de abilitatea managerului. Mai exista si mari valori in paragina, asa incat aici incepe managementul.

- Si legea actuala are cateva reguli de functionare a managerului, au fost ei vreodata trasi la raspundere pentru esecurile lor, adesea costisitoare?

- Nu, pentru ca lucrurile n-au fost niciodata clare. De peste un deceniu s-au preluat notiuni si termeni care nu s-au definit: programe, proiecte etc. Credem ca e clar, dar, daca intrebi, gasesti mai multe definitii care se bat cap in cap. Or, noi am specificat in lege ce inseamna program, proiect si program minimal si incercam in contractele de management pe care le facem acum sa traducem cerintele abstracte in asteptari foarte concrete. Pentru ca aceste institutii artistice raspund unor nevoi concrete ale unei comunitati, deci principiul pe care mergem este caietul de sarcini in care eu, autoritatea, guvernul, le spun la ce ma astept, iar ei imi raspund la aceste cereri printr-un proiect de management. Plus
raspunsul la intrebarea "cat costa" ceea ce eu cer si tu, ca manager, imi propui. Pilotul facut cu concursurile de la Teatrul National din Iasi, respectiv Teatrul de Opereta mi-a confirmat ca lucrurile pot functiona asa cum le-am gandit. Am avut multe discutii cu toti directorii si avem acceptul aproape general, fiindca ambele parti -managerul si statul - vor avea angajamente asumate conform acestor noi contracte. Programele sunt marile instrumente cu care ajungi de la momentul 0 la momentul 5, in ani de functionare, iar proiectele sunt premierele teatrului. Eu nu amendez proiectele punctuale, fiindca acestea sunt greu de evaluat, dar valabilitatea unui program, de-a lungul unor ani, poate fi evaluata, poti spune daca el este sau nu util. Pe baza lor poti face evaluarile managerilor care n-au existat pana acum. Un alt lucru pe care insista legea este incercarea de a face cat mai putin atractive contractele pe perioada nedeterminata. Acestea au, chipurile, un mare avantaj, acela ca angajatii pot lua credite. Mi se pare ca ne ascundem dupa degetul mic, daca ne uitam la ce salarii au acesti oameni. Au fost directori care mi-au dat aceasta replica. Numai ca oamenii vor fi in pozitia de a decide singuri: daca ofteaza dupa contracte definitive, nu vor mai putea presta acelasi tip de activitate pentru o alta institutie. Adica nu vor putea fi angajati la un teatru cu contract definitiv si sa joace si in alte teatre, publice sau private, incurcand toate programarile de spectacol si incalcand regulile de concurenta. Asa ca isi vor face un calcul si vor vedea cum e mai avantajos: sa ai mai multe contracte si mai multi bani sau unul singur, si relativ sigur? Restrictia se refera doar la companii, nu si la televiziune, radio etc. Cred ca vor fi actori care vor face singuri cererea de a fi trecuti pe contract determinat. Nu va mai fi comod si caldut pentru nimeni, fiindca si cei angajati pe perioada nedeterminata vor negocia anual salariile, cum spuneam.

- Pentru actori, interpreti etc noua lege ar aduce posibilitatea de a intra in competitie si obligatia de a o face, pentru manageri responsabilitati in plus, dar si o mai mare raspundere, dar ce se intampla cu sectorul privat, care e tratat inechitabil acum?

- Recunoasterea legala a companiilor private, a sectorului independent si sprijinirea lor e unul dintre scopurile acestor modificari ale legii. Pentru ele este acum extrem de greu. Vor avea anumite facilitati fiscale
si posibilitatea de a primi fonduri nu numai pentru proiecte, dar si pentru functionare, de la autoritati locale sau centrale. Rationamentul e simplu: eu, oras, am un teatru si vine un grup de oameni care face un spectacol intr-o sura sau pe un strand. Si aduna spectatori si dupa cateva spectacole reusite eu recunosc utilitatea lor, constatand ca raspund la niste nevoi ale locuitorilor orasului si atunci pot sa le dau atatia bani cat pot eu sa-mi permit. Nu-i conditionez, pot sa fie un SRL sau o fundatie, nu conteaza, sunt banii lor, iar cei pe care eu pot sa-i dau le foloseste pentru ce au nevoie. Va fi o reparatie istorica: comunismul ne-a furat tocmai asta, adica initiativa privata, si a transformat institutiile de spectacole in mamuti imposibil de demontat. Noi nu ne propunem sa le demontam, asta se va intampla in timp, daca nu vor intelege ca trebuie sa se miste. Dar trebuie sa echilibram lucrurile, creand conditii si pentru celelalte companii. Nu vrem sa distrugem nimic, ci sa cream sanse egale, chiar daca si asta va lua timp.

La ora actuala legea ma obliga sa platesc inainte de toate salariile si sunt situatii in care platesc 3 miliarde pentru salarii si doar 300 milioane pentru proiecte la un teatru de stat, asigurand in plus functionarea cladirii. Intrebarea e de ce sa asigur functionarea si salariile pentru o institutie care nu produce nimic?

- In ce stadiu e legea acum?

- Suntem blocati la Ministerul Muncii, dar eu am convingerea ca se va intelege de catre functionarii de acolo ca este vorba despre o categorie aparte din societatea romaneasca. Ne-au reprosat ca se creeaza o discriminare pozitiva pentru artisti. Dar e vorba tocmai despre o lege speciala, menita sa-i deosebeasca pe artisti de ceilalti bugetari. Vor mai comenta sindicatele, cu certitudine, dar daca sunt sinceri cu ei insisi vor recunoaste ca acest sistem bazat pe contracte pe perioada nedeterminata nu functioneaza. Bugetul nu va fi afectat, ba dimpotriva, fiindca nu voi mai fi obligat sa platesc salarii, vor putea fi externalizate anumite servicii, mai ales ca tehnicul de scena e foarte prost platit. Una peste alta sunt numai 12.000 de oameni care constituie un urias capital de imagine pentru aceasta tara, oare nu ni-i putem permite? Cred ca merita un tratament
special.