Satul condamnatilor

Asezarea clujeana Boteni, situata la granita dintre judetele Cluj si Mures, si-a dobandit, in anii postdecembristi, renumele de “satul condamnatilor”. In anii ’80, mai bine de jumatate din sateni infundau puscariile pentru fapte cumplite. Crima devenise, in acei ani, specialitatea botenilor, care nu ezitau sa ridice mana inarmata cu cutit sau topor asupra unuia sau altuia dintre consateni. Astazi, in vechea vatra a satului nu traiesc mai mult de 60 de oameni. Toti batrani si cu saracia lucie tovaras la masa. Nu se mai petrec crime. Cei care au ucis fie inca platesc pentru faptele lor, fie, odata eliberati, au ales sa paraseasca pentru totdeauna localitatea. In urma lor, au ramas doar amintirea cumplita a “grozaviilor” de altadata si blestemul ce planeaza asupra asezarii rurale.


Satul Boteni se afla la circa 40 de kilometri de Cluj-Napoca

Undeva, la mai putin de 40 de kilometri de Cluj, pe drumul spre Reghin, in jur de 60 de suflete isi duc traiul amar intre granitele unui sat parca uitat de lume si de Dumnezeu. Candva, cu decenii in urma, aici, in Boteni, au locuit mai bine de 300 de oameni. Toti, aprigi la manie si gata oricand, din te miri ce, sa ridice pumnul asupra semenului lor sau sa implante cutitul in pieptul celui care li se ridica impotriva. Multe au fost scanda­lurile si mai multe crimele ce au oripilat, de-a lungul timpului, comunitatea sateasca.
Ion Bota (76 ani) si Ana Bota (75 ani) locu­iesc chiar la intrarea in Boteni. Nu-si amintesc cu placere de anii cand “fiii satului” se macelareau intre ei. De altfel, nici unul din cei care se lupta cu batranetile in micul catun clujean si care au fost matori oculari in cazul multor crime petrecute aici nu accepta sa vorbeasca despre... “satul con­damnatilor”. Cuvantul crima aproape ca le-a iesit din voca­bular. Daca e rostit totusi, atunci vorbitorul mai mult il sopteste, cu un soi de teama, de superstitie. “Le este frica sa nu se intoarca vremurile acelea. Evita sa-si aminteasca de faptul ca parintii sau bunicii lor au murit de mana vreunei rude a vecinului. Sa nu-i apuce, Doamne fereste!, furia si sa doreasca sa se razbune. Ca atunci incep iar crimele si e vai de capul nostru”, martu­riseste nea Ion Bota. Ai lui n-au omorat pe nimeni, dar chiar si asa stand lucrurile, tot nu vrea sa vorbeasca despre “grozaviile” de altadata: “Ca ar fi iara zazanie si ura in bataturile noastre, iar eu unul nu vreau, ca stiu o vorba mare: mortii cu mortii, vii cu vii!”.
De aceeasi parere e si mos Ion Sabau, de 78 de ani: “La ce bun sa-mi aduc aminte? Ca mai rau imi fac mie si alorlalti. Am ingropat totul pentru totdeauna si ingropat va ramane”, a rostit, cu tonul unei sentinte, batranul.

"Abia am ce sa le pun pe masa celor 5 copii
"

Blestemul crimelor comise in Boteni planeaza inca asupra asezarii. Sunt foarte putini tineri in sat. Unul dintre ei este Ioan Berchesanu si are 35 de ani. Numele lui n-are nici o legatura cu cel al Berchesenilor care ucideau cu sange rece pe vremuri. “Traiesc cu chirie intr-o camaruta de 10 metri patrati. Imi intra in buzunar, lunar, vreo doua milioane. Din astia trebuia sa ma descurc sa le pun pe masa ceva copchiilor si muierii”. Alexandru (8ani), Ana (7 ani), Ioana (5 ani), Mihaela (3 ani) si Grigore (un an si jumatate) sunt prichindeii familiei. Nu stiu ce inseamna copilaria. “Ma gandesc ca de vina o fi numele pe care il port si pe care, mai acu’ 20 de ani, il purtau aia de ucideau prin sat. Parca-s blestemat de nu reusesc si eu sa ies la liman si sa traiesc omeneste!”, ne-a marturisit Ioan Berchesanu.

Ultima crima a fost pentru o palma de pamant

Statisticile politiei din Mociu, comuna de care apartine satul Boteni, arata ca in fiecare din cele 40-50 de case rasfirate de-a lungul ulitei din mica asezare rurala s-a petrecut cel putin o crima. Agentul sef adjunct Ichim Valentin are 35 de ani si a fost instalat in functia de sef de post al comunei Mociu in 2001. Nu a apucat sa vada cu ochii lui ce se intampla in Boteni: “Eram mic pe timpul acela si nu intelegeam multe. De stiut, stiu de la batranii satului ca nu era zi de la Dumnezeu sa nu se iste vreun scandal. Acum, s-au domolit oamenii. Sunt prea batrani si neputinciosi. Nu mai au chef de cearta. De-abia isi duc batranetile de azi pe maine”. Ultima crima comisa in Boteni s-a petrecut in 2000, pentru o palma de pamant. “A lui Pogoana s-a luat la harta, intr-o zi cu unu de prin sat, Iftim, mi se pare. Erau beti si, dintr-una in alta, au ajuns la sfada mare pentru o bucata de loc. Eh, si Pogoana, numai ce a luat un par si a aruncat dupa Iftim. L-a palit direct in cap, de-a cazut ala jos si a murit pe loc”, ne povesteste Ichim Valentin.

"Spiritele se incingeau la birtul din sat"

“Se intamplau grozavii mari cu 20 de ani in urma. Erau doua familii numeroase si puternice in sat: cea a Berchesanilor si cea a Boierestilor. Se urau de moarte unii pe altii si obisnuiau sa se certe cat e ziulica de mare. Se incingeau spiritele prin birtul satului, se injurau ca la usa cortului si sfarseau intotdeauna unii pe nasalie, altii prin puscarii. In ceea ce-i priveste pe ultimii, au adunat impreuna peste 350 de ani de detentie”, isi aminteste viceprimarul comunei Mociu, Marton Horvath, de 47 de ani.